Preşedintele Băsescu a subliniat că în România nu mai trebuie să se încurajeze “nemunca”.
Total de acord. Dar in disperarea sa dupa bani acest pseudopresedinte al tuturor romanilor nu sesizeaza, sau se face ca nu vede un singur lucru si acesta limpede ca lumina zilei. Este adevarat ca sunt multi si aceia care au abuzat de asistenta sociala. Dar in totala sa dezorientare si disperare de a face rost de bani cu orice pret, ii catalogheaza pe toti ca asistati sociali. In disperarea sa, de ce disperare nu se stie, ca oricum nu ii pasa de acest popor, uita ca pensia sau ajutorul de somaj nu constituie asistenta sociala, ci un “drept” dobandit prin “contributivitate”, asa cum tare le place sa spuna. Considerand ca ii mai merge cu populismul ieftin cu care a castigat si al doilea mandat, ii baga pe toti in aceeasi oala, si pe cei care sunt indreptatiti sa fie ajutati social, cat si pe cei care intr-adevar nu. Nu ii mai pasa ca mai ales cei neindreptatiti la ajutor social l-au ajutat cu voturi sa ajunga unde este acum. Ne mai intrebam atunci care sunt “ticalosii”? Va rog sa ma credeti ca am folosit cu jena acest termen. De aceea l-am si pus intre ghilimele. Dar un presedinte de stat cu prestanta la care am avea pretentii, nu se sfieste sa faca uz de cele mai murdare expresii. Asa vorbe, asa om, asa marinar, asa dosuri de palma.
Bun, si daca in Romania nu e bine sa se incurajeze nemunca, evident,nu e nimeni de acord cu asta,ne poate da macar un singur exemplu in care au incurajat munca. Sa spuna unde si ma duc si eu.
„Eu trec prin criză cum treceam prin furtunile pe mare, cu fruntea sus”, zicea el între două pahare şi un pas de dans la „Cireşica”. Oricum, cu pragurile înalte de la Palatul Cotroceni, ai fi prost să ţii capul plecat.
Pe aici, după blocurile gri, mai nou peticite pe apucate cu scârţiitoare, e cam greu cu asta. Nu prea văd frunţi în ultima vreme. Cei bătrâni merg cocoşaţi, căutând parcă să intre mai repede în pământ. Cei mai tineri au privirea pierdută undeva între un credit la o bancă nenorocită şi un mesaj de concediere. Asta dacă nu se calcă pe picioare între două ghişee, să lase ofrande pentru frunţile neîncreţite ale ţării. La şcoli este destul de complicată vorba asta, cu „fruntea sus”. Pe unele „ţaţe” le cam strânge stomacul şi le apasă pe coloană. Cei mici au capetele plecate peste cărţi, buchisind o „istorie de sacrificii, de la Decebal până-n prezent”.
„Să avem fiecare grijă de noi, să nu aşteptăm să aibă grijă alţii, inclusiv statul”, zicea el între un apartament de un milion de dolari luat odraslei celei mari şi un post de parlamentar dăruit celei mici. Oricum, în jipanele parcate aiurea e şi greu să ţii capul plecat. Altfel, n-apuci să vezi dacă la clubul de fiţe ai loc de parcare.
Pe aici, prin garsonieră, avem grijă de noi de când ne ştim. Împărţim pâinea în patru şi bucata de leafă în alte o sută. N-am primit niciodată nimic. Niciun capăt de aţă. Tot ce avem e adunat din muncă, durere, dezamăgiri, nervi, presărate din când în când cu clipe de fericire. Şi fiecare an începe cu „poate de acum o să ne fie mai bine”. Şi, doar după câteva clipe, iei de la capăt trânta cu viaţa, înjurând printre dinţi.
Acasă îl învăţăm pe cel mic că fără muncă nu ai nimic. Că trebuie să dea din mâini şi din picioare pentru a se ţine la suprafaţă. Şi e greu cu argumentele când îţi spune că nepoata popii are piscină în curtea vilei. Sau că altul are „un miliard de jucării”. Singurele argumente sunt cărţile şi viaţa, care te vor învăţa să te fereşti de măşti şi să recunoşti ipocrizia. Îi spui că viaţa se trăieşte fără frică, cu fruntea sus doar atunci când ai inima şi cugetul curat.
Cum nu apare nici un partid pentru să merite să ne batem capul, iar cu cele care sînt ne-am păcălit destul, poate că a sosit momentul să ne întoarcem la societatea civilă. Nu ca să mai facem un partid, cum a fost eşuatul Partid al Alianţei Civice, ci ca să articulăm o structură dedicată binelui public, care să funcţioneze pe bază de voluntariat şi cu o conducere aleasă de toţi membrii.
Sugestia asta se adresează tuturor celor care nu mai vor să voteze partide, dar vor să meargă la vot. Se adresează de asemenea tuturor celor care vor ca banul public să nu mai fie folosit pentru răsplătirea clientelei politice a partidului aflat la putere, indiferent care e acela. Şi ar trebui să răspundă tuturor nemulţumirilor personale faţă de mersul politicii de la noi prin articularea unei atitudini publice a cărei pondere să conteze pentru politicieni.
Care ar fi mijloacele prin care o asemenea structură apolitică ar putea exercita presiuni asupra politicienilor? Printr-o presiune extraparlamentară asupra politicienilor, care să se le reamintească şi lor şi opiniei publice, că politica nu se face numai la partid şi, prin extensie în Parlament, ci şi în rîndul societăţii civile atunci cînd partidele şi parlamentul nu sînt în stare să răspundă adevăratelor aşteptări ale alegătorilor.
Cum s-ar putea exercita presiunea societăţii civile asupra politicienilor? Prin flash-mobu-uri, prin mitinguri şi prin iniţiative avînd semnături de susţinere care ar putea duce la referendumuri.
Apatia societăţii civile a dus la obrăznicirea şi apoi la ticăloşirea politicianistă autohtonă.
Apatia societăţii civile a transformat votul dintr-o treabă de conştiinţă într-o marfă care poate fi cumpărată cu bani, găleţi, cisme de cauciuc şi alimente. Aceeaşi apatie a societăţii civile a dus la transformarea clasei politice într-o castă care îşi face treburile suprapartinice mizînd pe această apatie.
Dacă vom rămîne în somnolenţa civică de azi, le vom da aripi politicienilor care îşi închipuie că ne reprezintă, deşi cei mai mulţi dintre ei nu mai reprezintă decît afacerile de partid şi pe cele personale, cu care sufocă România.
“Ca sa devina stapan, politicianul se preface ca este servitor.” Charles de Gaulle
Traiesti prost? Iti mai iei o slujba. Esti tot rupt in fund? Iti mai iei una. Si tot asa, pana cand nivelul tau de trai nu te condamna la dispretul prezidential. Dar in niciun caz nu te plangi. Trebuie sa-ti sfarami oasele in slujba natiunii.
Traian Basescu sustine ca munceste 16 ore pe zi, cat dascalii intr-o saptamana, si tot incaseaza mai putin pe ora decat acestia. Un calcul arata insa ca 14 lei pe ora e mai mult decat 9,3, cat iese daca faci socotelile, dar n-ar fi pentru prima oara cand seful statului rotunjeste in favoarea sa.
Ca pui si consumul psihic. Si una e sa-ti muncesti mintea cum sa scoti natiunea la liman si sa nu-ti tina nimeni socoteala in ceea ce priveste eficienta, si alta sa recapitulezi batalia de la Posada astfel incat sa nu te intrebe copiii de ce, daca de-a latul istoriei le-ai rupt spinarile contropitorilor, ai ajuns in Anul Domnului 2010 sa traiesti mai prost decat ei.
Dar Traian Basescu are dreptate. Dupa 3,2 ore de cursuri pe zi, un profesor care vrea sa-si plateasca si chiria, si rata la banca, sa si manance si sa-si cumpere si o pereche de nadragi, are la dispozitie piata muncii. Ca joburi sunt berechet, nu?
Dupa ce si-a lasat servieta acasa, poate lua o jumatate de norma la butic, apoi alta jumatate la curatat scara blocului. Iar spre seara, pe racoare, se poate angaja in constructii. Ce nu e clar? Tot n-a facut 16, cat prima fata a tarii. Dar cel putin poate sa-l ia la rost pe presedinte, aproape ca de la egal la egal.
Psihic, insa, echivalarea nu este posibila. La capatul trimestrului sau a anului, munca dascalului este evaluata prin notele obtinute de copii. Sunt jenante. Deci ciocul mic, la munca, nu la intins mana, nici munca fara paine, nici paine fara munca. La asemenea stare a educatiei, sa fie multumiti ca sunt platiti. Ca ar trebui sa aduca bani de acasa.
Ce iese insa daca evaluezi prestatia presedintelui? Intr-un an si jumatate, ca luam numai acest mandat, ca sa nu fim rai, a reusit sa ajunga de la extazul produs de Guvernul care-i implinea visul sau de o viata, o larga majoritate, la zbaterea din miezul crizei, care l-a luat prin surprindere. Asa ca trebuie sa-si conteste statutul de presedinte-jucator, pentru ca altfel ar trebui sa raspunda pentru esecul administrarii tarii. Dar pentru asta e bun Emil Boc, premierul de sacrificiu.
Ce nota ia administratia care consemneaza salarii de sub 500 de lei pentru un absolvent de studii superioare angajat inspector la primarie? O nota buna, deoarece dupa ce constata ca o autorizatie de construire n-a fost respectata, isi mai ia o slujba, in solda celui pasibil de amenda.
Desigur ca povara dezechilibrului bugetar, performanta criminala a guvernului liberal, e cumplit de dus in spate si subtiat, astfel incat sa nu crape tara cu coloana vertebrala franta.
Dar constatarea deficitelor structurale s-a facut in ianuarie 2009. Iar acum suntem in august 2010. Asta e tot ce reprosez.
Senatorul PNL Marius Nicoară i-a transmis, duminică, o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu prin care îi cere să convoace de urgenţă CSAT pe tema declaraţiilor de autonomie ale unor oficiali maghiari.
“Vă solicit şi eu şi românii din Transilvania să convocaţi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în şedinţă de urgenţă, pe agenda căreia să plasaţi prioritar chestiunea declaraţiilor privitoare la autonomie pe criterii etnice făcute de înalţi oficiali maghiari. Şi când spun asta, am convingerea că nu numai în Transilvania există preocupare pentru acest aspect, ci că în toată România problema autonomiei stârneşte aceeaşi reacţie de respingere, pe care mă aşteptam să o văd şi la Cotroceni”, se arată în scrisoarea deschisă a senatorului liberal.
Potrivit lui Marius Nicoară, chestiunea autonomiei nu mai este doar un subiect de dezbatere. “Autonomia locală a maghiarilor din Transilvania nu mai este doar o temă relansată în campaniile electorale şi nici un simplu subiect de dezbatere. Declaraţiile europarlamentarului Laszlo Tokes ar fi trebuit să vă lămurească în această privinţă, determinându-vă să luaţi atitudine public. Am asistat, în schimb, la o palidă reacţie a unor membri PDL, reacţie forţată mai mult de presiunea opiniei publice”, se menţionează în scrisoarea adresată şefului statului.
Marius Nicoară consideră, în scrisoarea sa, că preşedintele ţării ar fi trebuit să reacţioneze la această “imixtiune gravă” în problemele interne ale României şi să declanşeze protocolul prevăzut pentru asemenea situaţii. “Promisiunea de a lua poziţie a reprezentantului Jobikk în Parlamentul European, Szegedi Csanad, respectiv susţinerea demersurilor pe care le are în vedere Laszlo Tokes în Transilvania ar fi trebuit să declanşeze până la această oră protocolul prevăzut în asemenea situaţii de imixtiune gravă în problemele interne ale ţării. Având în vedere că nu văd niciun fel de intenţie a dumneavoastră în acest sens, mă văd nevoit să recurg la apelul public”, mai spune Marius Nicoară în scrisoarea deschisă adresată preşedintelui Traian Băsescu.
“Nu, nu văd un pericol în asta”, a răspuns Franks, întrebat dacă România este în pericol să întrerupă acordul cu FMI, aşa cum s-a întâmplat în Ungaria.
Reprezentanţii FMI şi UE au renunţat în urmă cu două săptămâni la discuţiile cu guvernul ungar pentru evaluarea acordului de ajutor extern, după ce autorităţile maghiare au respins ideea adoptării a noi măsuri de austeritate, optând în schimb pentru taxarea suplimentară a băncilor şi plafonarea salariilor din sectorul public, inclusiv pe cele ale oficialilor băncii centrale.
România a încheiat în primăvara anului trecut un acord de finanţare externă cu UE, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale, pe o perioadă de doi ani, în sumă totală de aproximativ 20 de miliarde de euro.
O misiune comună a FMI şi Comisiei Europene se află în perioada 26 iulie – 4 august la Bucureşti pentru cea de-a cincea revizuire a acordului cu România, care va evalua modul în care România a îndeplinit criteriile de performanţă stabilite pentru finele lunii iunie. În urma încheierii acestei revizuiri, Consiliul Director al FMI ar trebui să supună aprobării în luna septembrie eliberarea celei de-a şasea tranşe din împrumut, în valoare de peste 900 milioane de euro (769 milioane DST).